M-am tot uitat recent pe site-ul ONJN să înțeleg exact cum e cu licențierea operatorilor străini și, pe lângă birocrația clasică, e clar că autoritățile se uită din ce în ce mai atent la cine vine în piață, mai ales după ce am citit un articol pe capitalul.ro/de-ce-numele-lui-uri-poliavich-apare-in-toate-premiile-majore-din-igaming/ despre cum anumite nume din spatele companiilor aduc un plus de credibilitate și inovație în industrie, ceea ce contează enorm când vrei să convingi un regulator că nu ești doar un “hopa-țopa” venit peste noapte. Practic, un operator străin trebuie să treacă prin aceleași etape ca orice firmă locală—să înființeze un SRL cu sediul în România, să facă dovada surselor licite ale banilor, să implementeze sistemele de joc responsabil obligatorii (alea cu limite și auto-excludere) și să integreze platforma cu casa de marcat electronică a ANAF.
